scm
home mail network
minister

Orele de lucru

Anticamera
luni-vineri 8:00-17:00
sâmbăta zi liberă
duminica zi liberă
Telefoane de contact:

Birou de informaţii

(+373 22) 273-750
Anticamera (+373 22) 270-479 (+373 22) 809-503
Fax (+373 22) 270-479
E-Mail:
Anticamera scm1@mednet.md
 Web admin spital1net@gmail.com

 

Educaţie pentru sănătate  Profilaxia astmului la copii (T.Casian)

Profilaxia astmului la copii (T.Casian)

Astmul este cea mai frecventă dintre bolile cronice ale copilului, în special în primul an de viaţă.

În ultimul deceniu, incidenţa astmului s-a dublat în majoritatea ţărilor industrializate. Copiii sunt primele victime ale acestei creşteri, deoarece în jumătatea cazurilor, boala debutează înaintea vârstei de 5 ani.

Se vorbeşte de astm după trei episoade de dificultăţi respiratorii, înainte de vârsta de 2 ani.

Astmul este o boală respiratorie ce se manifestă prin episoade în cursul cărora căile aeriene se îngustează. O criza de astm debutează adesea printr-o tuse seacă, urmată de dificultăţi respiratorii, ce se manifestă printr-o respiraţie şuierătoare uşor sesizabilă şi însoţită în mod normal de expectoraţii de mucus.

Cea mai frecventă întrebare este De ce apare astmul atât de des la copii?

Nu există o explicaţie clară pentru care astmul apare din ce în ce mai des la copii şi de ce incidenţa este în continuă creştere în cazul acestora.

Totuşi, experţii susţin că micuţii sunt adesea expuşi la factori alergenici precum poluarea aerului, praful şi fumul de ţigară. Toţi aceşti factori favorizează apariţia astmului la copii, deoarece sistemul imunitar al copiilor nu este extrem de puternic pentru a le face faţă.

Studiile recente au evidenţiat şi faptul că mamele alăptează din ce în ce mai puţin copiii în zilele noastre, privându-i de o mulţime de substanţe şi elemente unice din laptele matern care i-ar ajuta să îşi fortifice mai bine sistemul imunitar şi să dezvolte anticorpi pentru a combate riscurile.

Astmul infantil are aceeaşi cauza ca şi cel al adulţilor: inflamarea repetată a căilor respiratorii. Aceasta determină o sensibilitate mărită a căilor respiratorii, care se pot îngusta atunci când se irită.

Factorii ce provoacă simptomele astmului se numesc factori declanşatori. Aceştia diferă de la o persoană la alta şi sunt în general:

  • alergenii aerieni: praf, polen, acarieni, mătreaţa şi parul animalelor, mucegai;

  • poluanţi: fumul de ţigară, poluare industrială, etc.

  • unele alimente;

  • alţi factori: infecţiile căilor aeriene superioare, rinita sau sinuzita, boala de reflux gastroesofagian, schimbările de temperatură sau aerul rece;

Factori genetici şi de mediu pot creste riscul de apariţie a astmului la copil. Antecedentele familiale de astm, rinita alergică(febra fanului), urticaria sau eczema reprezintă un factor de risc pentru astm.

Factorii de mediu sunt:

  • reacţii alergice anterioare la diverşi alergeni;

  • expunerea la fumul de ţigară;

  • expunerea la poluarea industriala – în special pentru copiii care trăiesc în oraşele mari;

  • greutate mică la naştere;

  • obezitate;

Semne clinice

Cele mai comune semne si simptome ale astmului la copii sunt:

  • tuse seacă;

  • respiraţia şuierătoare(wheezing);

  • respiraţie scurtă, superficială(dispnee);

  • congestie toracică;

  • constricţie(strângere) toracică;

  • bronşită recurentă, bronşiolită sau pneumonie;

În timpul unei crize:

  • incapacitatea de a sta în poziţie orizontală;

  • transpiraţie;

  • creşterea ritmului cardiac;

  • în unele cazuri, astmul este semnalat doar de o tuse persistentă ce apare deseori înainte de culcare sau după un efort fizic.

Semnale de alarmă

  • respiraţia copilului este şuierătoare;

  • copilul are dificultăţi respiratorii în urma unui efort;

  • apariţia unor crize de tuse seacă, în special nocturne;

  • copilul acuză constricţie toracică;

  • infecţii respiratorii recurente(pneumonie sau bronşita);

  • după vindecarea răcelilor, persistă episoade lungi de tuse;

  • prezenţa unei crize tipice de astm;

Profilaxia astmului

Riscul de alergii, şi prin urmare, de astm poate fi redus parţial prin câteva măsuri preventive:

  • diminuarea cantităţii de alergeni: în locuinţă - trebuie aerisite bine camerele şi şters praful, trebuie evitate animalele de companie(cel puţin în camera copilului);

  • evitarea unei diversificări precoce a alimentaţiei, precum introducerea alimentelor solide înainte de 6 luni şi a ouălor înainte de 12 luni;

  • prevenirea sau tratarea prompta a infecţiilor respiratorii virale, în special bronşiolite;

E necesara şi evitarea expunerii la alţi factori declanşatori ai astmului:

  • polen;

  • aerul rece; pe timp de iarna copilul trebuie să poarte fular în jurul fetei şi trebuie să respire pe nas;

  • mâncare care conţine factori declanşatori, ca de exemplu preparate din cartofi, creveţi sau fructe uscate; aceste mâncăruri conţin sulfiţi care pot provoca simptome de astm;

  • medicamente cum este ibuprofenul; atunci când copilul are dureri se administrează acetaminofen şi nu ibuprofen. Aspirina nu se administrează la persoane mai tinere de 20 de ani deoarece există riscul apariţiei sindromului Reye.

Copiii cu astm bronhic şi membrii familiilor acestora, trebuie să primească anual vaccinul antigripal.

Aceste măsuri de precauţie sunt cu atât mai importante cu cât părinţii sunt ei înşişi alergici, datorită existenţei terenului alergic.

La copiii şi adolescenţii astmatici, este important ca activităţile fizice să nu fie reduse. Dimpotrivă, practicarea unui sport permite dezvoltarea capacităţilor respiratorii. În cazul unui astm legat de efort, este suficient ca pacientul să ia tratamentul înainte de exerciţii. Trebuie subliniat faptul că, în marea majoritate a cazurilor, astmul nu împiedică pacientul să aibă o viaţă normală, cu condiţia luării unor măsuri de precauţie.

Prevenirea crizelor de astmă

Evitarea factorilor declanşatori:

  • Interzicerea fumatului în preajma copilului – expunerea la fumul de ţigară în timpul copilăriei este un factor de risc pentru astm, dar şi un factor declanşator al crizelor de astmă;

  • Încurajarea activităţilor fizice ale copilului – în condiţiile în care astmul este ţinut sub control, activitatea fizică efectuată cu regularitate poate antrena funcţionarea eficientă a plămânilor;

  • Întocmirea unui plan de acţiune de către medic pentru controlarea astmului şi aducerea acestuia la cunoştinţa tuturor persoanelor care îngrijesc copilul(profesori, antrenor, baby sitter, etc);

  • Utilizarea unui spirometru portabil(peak flow meter) – dispozitiv ce detectează afectarea funcţiei pulmonare înainte de apariţia simptomelor la copil;

Tratamentul astmului constă atât în prevenirea simptomelor cât şi în tratarea crizelor de astm. Medicamentele preventive reduc inflamaţia căilor aeriene ale copilului, inflamaţie ce poate duce la apariţia simptomelor. Medicamentele cu acţiune imediată deschid căile aeriene, atunci când acestea sunt inflamate şi împiedică respiraţia.

În cazul unui copil ce prezintă simptome mai mult de 2 ori pe săptămână, medicul va prescrie o combinaţie dintre medicamente antiinflamatorii şi un bronhodilatator cu acţiune rapidă.

Medic–neonatolog
categoria I
Tatiana Casian